Petru PoantăÎncepând cu Toporul de argint din 1964, Leonida Neamţu devine unul dintre autorii de top ai genului poliţist şi ai romanului de aventuri în genere. Publică, în ritm alert, volum după volum, cu tiraje de zeci de mii de exemplare, astfel încât, în 1990, când îi apare ultima carte, opera sa numără vreo treizeci de titluri. Format în ambianţa revistei “Steaua”, deprinsese o mentalitate de scriitor profesionist, susţinută de un talent indiscutabil. Deşi circumscrisă în bună parte genului ca atare, proza sa nu este una de divertisment propriu-zisă. De la un moment dat, nici măcar convenţiile canonice ale acestui tip de literatură nu le mai respectă integral. Prozatorul este în fond un fantezist ingenios, cu plăcerea ludicului, a parodicului sau a umorului absurd. Naraţiunile sunt adeseori încântătoare prin nonconformismul lor ori prin referinţele ironice la diverse modele livreşti. Dar scrie, deopotrivă şi în registru grav, cu un realism de descendenţă comportamentistă, gen Hemingway.
Radu - Ilarion MunteanuLeonida Neamţu ar da – şi a dat -, oarece dureri de cap teoreticienilor literaturii şi, mai ales, autorilor de dicţionare literare. Genuri consacrate, cum ar fi Scifi, cel poliţist, literatura pentru copii, şi-l revendică, nu fără justificări parţiale, căci s-a ilustrat în toate acestea. A atras mai puţin lumina reflectoarelor critice, întrucâtva paradoxal, nucleul dens al unei opere întinse, de aproximativ 35 volume, fără a mai socoti miniaturile şi povestirile publicate la Steaua, revista de o viaţă, anume romanele cu tematică diversă. Cât despre poezie, cine-şi mai aminteşte de ea? Clasificat ca scriitor minor, bunul nostru Leonidas le-a făcut o farsă continuă teoreticienilor ironizaţi blând în scrierile lui. Căci amprenta sa de unicitate e un mod singular de a simţi, accesibil, prin rezonanţă sufletească, cititorilor dăruiţi cu corzile potrivite. Ceilalţi l-au apreciat doar, sau l-au ignorant, ceea ce-i aproape acelaşi lucru. Acestor cititori de afinitate, orice pagină scrisă de Leonida Neamţu le provoacă o febră de origine necunoscută.
