Leonida Neamţu s-a născut la Soroca – Republica Moldova, la 26 august 1934, într-o familie de intelectuali; părinţi: Vladimir şi Ecaterina.
În 1940 familia Neamţu se refugiază în România, ajungând la Vişeu şi apoi la Sighet. Şcoala primară o urmează la Vişeu, iar la Sighet urmează în continuare liceul Dragoş Vodă. În anii 1950 vine la Cluj unde urmează Facultatea de Filologie.
Student fiind debutează cu poezie în 1952 în revista Almanahul Literar condusă de poetul A.E. Baconsky.
Primele volume apărute sunt poezii: Cântecul Constelaţiei şi Ochii (1960 şi 1962), urmând ca din 1964 să publice numai romane: Toporul de argint, Aventură şi contraaventura, Febră de origine necunoscută, Chirie pentru speranţă, Speranţă pentru Marele Vis, Înotatorul rănit, Legenda cavalerilor absenţi – numai câteva dintre cele mai îndrăgite titluri.
Rămâne redactor la Almanahul literar devenit apoi Steaua, revistă a Uniunii Scriitorilor, el însuşi fiind membru al Uniunii Scriitorilor.
La 27 octombrie 1991 se stinge, lăsând în urmă peste 30 de volume publicate, câteva manuscrise, aproape 40 de ani de contribuţie scriitoricească la revista Steaua şi foarte mulţi iubitori ai stilului său inconfundabil.
