In spatele lui Salamanca se randuisera cateva ganduri care-l urmau, facand salturi mici. Un gand semana perfect cu o maimuta. Nu dintre cele mai aratoase, daca am admite ca exista si maimute prezentabile. Alt gand semana cu un ied, si mergea in dreapta maimutei, poate ceva-ceva in spatele ei. Avea cornitele abia mijite, nici nu putea sa intepe cu ele, si picioarele, de la genunchi in jos, negre. In urma iedului venea un gand sub forma de leu, iar in urma leului, alt gand, ca o gorila. Gorila asta avea un par si la fiecare trei pasi, il otanjea pe leu chiar in moalele capului. Nu lipseau din cortegiul gandurilor un lup, o pantera si altele, nedefinite ca forma, ca niste mingi de ceata, ce se rostogoleau pe urmele lui Salamanca... in spate de tot venea un gand izolat. Era ca o luminita ce plutea pe deasupra pamantului, aprinzandu-se si stingandu-se. ca un far...
(Aventura si contraaventura, 1966)
Am avut norocul sa ma nasc intr-o casa in care erau cateva mii de carti. Nu am stiut sa profit de lucrul acesta decat citind ... alandala aproape totul (deh, era si epoca de asemenea natura).
RăspundețiȘtergereDintre toate cartile, Aventura si contraaventura a avut intotdeauna o rezonanta aparte in sufletul meu si ... zic eu incercand sa nu fiu patetic mi-a influentat intr-o anumita proportie personalitatea. Ma voi intoarce acum dupa cateva decenii la ea poate cu nerabdarea eroilor din ea de a ajunge la destinatie, rusinat oarecum de faptul ca un lung timp am renuntat sa o mai caut prin anticariate unde lumea ridica, inexplicabil din sprancene si/ sau umeri.
Sunt tare curios cum ii voi regasi pe Salamanca, Omul Marii Taceri si ceilalti eroi. Sunt nerabdator sa retraiesc hipnoza unei proze cu totul aparte, care sunt sigur ca isi va merita intotdeauna un loc mult mai important decat il are acum.
Va multumesc pentru mijlocirea acestei reintalniri
Si eu am crescut inconjurat de carti, citeam pe covorul din sufragerie cu atlasul langa mine, sa vad pe unde umbla eroii, sau in curtea bunicii, mergeam pe aleie si citeam,sau noaptea pe ascuns, ma certau ca imi stric ochii, asa a fost, acum am 44 si vad groaznic, dar macar am avut acces la minuni ale cunoasterii, sunt intr-u totul de acord cu tine chinezule, pe Salamanca l-am cunoscut dupa ce am imprumutat cartea de la biblioteca scolii, apoi a liceului, am cumparat-o de vreo 2 ani de pe internet, de cativa ani tot cumpar carti ale lui Leonida Neamtu, din anticariate, noi nu imi permit, de curand am terminat 4 carti de Leonida, minunat, preferata mea e tot asta cu Salamanca, simt dorul lor de casa, simt dorul de duca al lui Salamanca, eu am citit cartea asta de vreo 6 ori, iti spun cum o sa ii gasesti pe eroi, impreuna cu Felicia si Felician, fascinanti si interesanti, te vei alatura lor cu acelasi fior ca si prima data, te vor lua in aventura lor si vei fi fericit ca esti alaturi de asemenea oameni, te vei inspaimanta de cantecul marilor dezastre, vei tremura de vantul de aventura, eroi nu se mai nasc azi, uite si Leonida Neamtu, e un minunat relativ necunoscut, cine a avut insa ocazia sa il citeasca e mult mai bogat, suntem fericiti cand avem parte de bucurii ale sufletului ca cele pe care le primim cand citim cartile astea, ma bucur ca sunt oameni care mai citesc, carora le place adevaratul frumos, felicitari si tie autor al blogului pentru tatal tau, nu e prima oara cand intru pe acest blog, istoria e de multe ori, de cele mai multe ori nedreapta, sa stii ca suntem si din cei care il citesc pe Leonida Neamtu, care il iubim, admiram si nu il uitam, de asemenea pe eroii lui, mi e imi place (pe locul 2, dupa Salamanca si Lardea, Vinoaca) Maximilian Cornea, caut acum cartile pe care le-am terminat, La Goulue danseaza cu Chocolat, Balada capitanului Haag, Toporul de argint, mai e una cu doctorul Ielcean, nu o gasesc si nu imi amintesc cum ii zic, cumva orhidee pentru Marifelis, prima a fost Acolo unde vantul rostogoleste norii, aveam 8-10 ani, de atunci m-a rupt stilul ala deosebit, cinic si glumet, plin de semnificatii si simboluri insa, astept sa mai gasesc carti, am citi si frumusetea pietrei nevazute si speranta pentru marele vis, nu imi aduc acum aminte daca si altele... Frumos, o placere intotdeauna, LEONIDA NEAMTU!
ȘtergereDa, a fost una din cărțile care mi-a rămas undeva, într-un cotlon al sufletului.
RăspundețiȘtergereAproape uitasem de existența ei, deși, pe undeva o simțeam prezentă și o căutam, inconștient.
Am regăsit-o ca pe un prieten drag, sosit de undeva de departe, ca spațiu și amintiri.
Ce mult mă bucur să descopăr asemenea rânduri! Îmi citesc mie însămi din Leonida Neamțu...
RăspundețiȘtergerehttps://www.youtube.com/playlist?list=PL2FkuXQQ7wZgqi7aN9CurskW0cwvBOzGD